Ei bine, da, cand si cand, sunt si io unul dintre "smecherii" acestui oras de provincie care este capitala patriei noastre Romania.
Ieri seara [30 iulie 2008] m-am despartit de Mitzi la Unirea, pe langa Horoscop. Ea s-a bagat la metrou si io m-am suit pe saua bicicletei si am pornit-o spre Valea Ialomitei.Mi-am facut rapid o schema mentala a traseului pe care s-o iau si m-am oprit asupra acestuia: Unirea-Splaiul Dambovitei-Izvor-Pod Izvor-Eroilor-carmesc stanga, ies mai jos de Academia Militara-Academia Militara-Razoare-Drumul Taberei (34,Orizont,Moghioros)-Valea Ialomitei. Ajung spre domiciliu, pe Zvoristea. Aleea e ingusta si obiceiul face (deh, lipsa de spatiu, inclusiv cel de parcare) ca oamenii sa isi parcheze masinile pe partea stanga a acesteia, pe trotuar (dar cu cel putin partea dreapta a masinii pe "carosabil"). Ei bine, io intrasem pe alee dinspre Valea Oltului. Aveam viteza medie de rulare, dar adaptata conditiilor de trafic. Ma uit in fata, vad un jeepan care vine. Ii apreciez viteza mental, o asociez cu viteza mea si cu sprintul meu si decid ca ma pot baga inainte, fara riscuri. E adevarat, am zis ca, in caz de ceva, poa' si nenea sa calce o idee frana, doar cat sa ma strecor pe langa el, mai precis printre el si masinile parcate. Dar, nu. Soferul lu' masina cea mare vrea altfel. Si, la 2 pasi de scara, in dreptul unei octavii parcate, se intampla "intalnirea". Care se produce asa: io m-am "bagat" la mustata inainte, in loc sa ma opresc undeva la cateva masini mai in spate. Asta am facut-o in ideea ca nenea e baiat cu cap si ca, o idee, calca frana. Dar nu, amandoi tinem mortis sa ne bagam. Evident, nu avem loc suficient unul de altul (el-jeepan, io-bicla MB, de fete). Gagiul, nervos cu spume. Zboara din masinuta si incepe sa raga. Io, la randu' meu, nervos foc dar si putin temator. Ca, de, is in Bucuresti, am mai avut parte de oameni (inclusiv soferi) nebuni si pt. ca il vad pe asta ceva mai mare ca mine, cu ditai lantu' de aur la gat si extrem de agresiv (verbal, cel putin). "dobitocule", "boule", "bah, tu te uiti pe unde mergi?!". Io unu' nu ma las mai prejos si ii replic dur-delicat, dar fara injurii. Ii zic, ca bah, da' matale te uiti?! Asta, sa ia foc si alta nu. Ca, bah, zice el, iti trag una de nu te vezi. Io, il studiez putin, ii apreciez constitutia, imi trec in revista proprii caluti-putere si bag decizia: trege-mi una, ii zic. Asta, sa nu isi creada urechilor... Se uita putin sui la mine, face o pauza de secunde si revine in forta, ceva mai aplecat spre explicitare: Bah, io aveam prioritate, zice el. Ca io mergeam pe dreapta si io eram ala "prioritatu'".Io eram inca cu bicla intre picioare si cu mainile infipte in ghidon, in fata-stanga masinii lui... Putin obosit de concentrare si vrand sa ii fac fata mai "barbateste", ma dau jos de pe bicla si o sprijin de gard. Si ma reasez in fata lui, sfredelindu-l ferm in ochii bulbucati de ura.Vazand ca io refuz sa ii admit inca "dreptul" sau,si apropiindu-se ceva mai mult de mine, detecteaza miros de alcool (la minea). Oau, zice: puti a bautura! [Bausem 2 beri blonde, la juma' de kil fiecare, da' eram clean-la capatana]. In momentu' asta, consoarta lui considera de cuviinta sa iasa cocotata prin portiera-stanga a masinii si sa urle si ea: Costi, hai in masina, nu vezi ca asta e mort de beat?! Hait, zic io in sinea mea, da' fatuca mai bine tacea... Evident, nenea Costi redevine isterico-agresiv. Ma trage cu forta de bratul drept ca sa imi arate ca oamenii si-au parcat masinile pe "banda mea de mers". Adik, in mintea lui ciupita de varsat, considera drept sosea cu 2 benzi aleea asta de 3 metri latime care e marginita pe dreapta de o gradinita cu gard, iar i stanga are masinile parcate pe trotuar. Si, imi zice Costi: bah, astia au masinile parcate aici, dupa cum vezi, pe banda ta de mers. Si io ii zic: daca te uiti cu atentie, vezi ca pe dreapta aleii e o gradinita si ca acolo nu is parcate masini [pe banda lui de mers, cum ar veni, ca am vazut ca ii place sa aiba "banda" sa de mers], din cauza ca nu e loc sa fie parcate. Percuteaza, baiatu', si realizeaza ca zic un lucru de evident bun-simt. Ma ia ceva mai usor: bah, continua Costi, tu trebuia sa te opresti cu bicla, pt. ca io aveam prioritate si eram pe sensu' meu bun de mers. Io', ca baiatu', ii zic ca, mental, imi calculasem sansele de reusita si ca, daca el ma ajuta putin calcand doar o idee frana, totu' iesea ok. El, stupefiat, incepe sa urle ca cum ca sa opreasca el!!!!Io, gratios, ii zic ca da, se poate face si un astfel de lucru neplacut, chiar daca nu si-l doreste. El nu si nu, ca nu merge, el nu opreste. Io ii zic ca, totusi, suntem pe o biata alee, nu pe susea si ca pe aici, fiind spatiu stramt printre blocuri, mai circula si pietoni, biciclisti si carucioare si copii. Si ii si arat, in fata, astfel de graitoare-mergatoare exemple. Isi da seama ca, deh, tre' sa admita ac. evidenta. Dar, fortos, reia: ca el nu incetineste, ca prioritatea e a lui (nu a mea, desigur) si ca...Io ii zic, deja amuzat, ca deh..asta e. Iii zic:"fie cum vrei tu, daca asta te ajuta cu ceva", da continuans sa cred ca ar fi putut incetini, asa, o idee. dar nu, am fost amandoi caposi si am facut ca in filmele cu adolescenti teribilisti care fac concurs cu masinile:care evita primul coliziunra si targe de volan ala pierde. Nici unu' dintre noi, fie el cu jeepanul, fie io cu bicla, nu am vrut sa pierdem victoria, oprind. Asa ca ne-am oprit bara-la-bara.
Masinile (cele 2-3 care fusesera fortate de situatie sa opreasca in spatele lui) incep sa claxoneze. Consoarta lu' Costi, in continuare cocotata pe portiera, il indeamna sa revina in masina ca sa plece mai departe. Gagiu', cu un fel de gol in suflet si (sper-cred io...) nesatisfacut de final, urca in masina mormaind injurii si blesteme la adresa mea si pleaca mai departe.
Uh!!!!!! Si asta e doar un exemplu minor din activitaea mea (mai mult sau mai putin responsabila) de biciclist in capitala.
Postări
