privire de toamna tarzie

Ca intotdeauna, apare necesitatea primei insemnari.
Cioran este un nene nascut la Rasinari, in jud. Sibiu, in anul 1911.
Eu sunt un tip nascut la 30.04.1977 la Braila, jud. Braila.
Acest blog apare dupa o intreaga serie de decizii, indecizii, nelinisti de strut, alegeri, electiuni si alte de astea.
Pe scurt, ma gandesc sa fac un jurnal, unul electronic, accesibil mie si altora, in care sa scuip mici drame cotidiene. Limbajul va fi unul de convenienta, puternic impregnat de colocvial.
Sper ca o buna parte din modul in care eu sunt atins de anumite lucruri sa transpara in insemnarile mele.
Consider ca o caracteristica a mea este amuşinarea. Deci, miros. Si simt. Desigur, simt ceea ce am deprins in 30 de ani sa pot simti. Simt ceea ce am invatat, ceea ce am fost invatat. Simtitul meu este delimitatt de ceea ce am deprins/am fost deprins sa evit si ceea ce am deprins/am fost deprins sa accept/incerc.
Cred ca, undeva intre mine si ceilalti e o bariera. O bariera care ma ajuta sa ma edific, in acelasi timp, ca persoana, ca o persoana intre celelalte.
Asadar, intre mine si ceilalti e o serie coerenta in timp si spatiu de perceptii, atitudini, opinii, taceri, temeri, ezitari, alegeri etc. Ma feresc de ceilalti si ii caut. Ma tem sa gresesc si gresesc. Ma bucur daca ma simt bine si caut sa ma simt bine. Uneori ma simt bine de unul singur, alteori nu. Uneori am nevoie de prezenta altuiua/altora, alteori nu.
Daca am de ales intre ceva si altceva, aleg, in cele din urma. Unoeori, aleg mai repede. Alteori, mai incet. Uneori, spatiul si timpul imi par departe. Nu ca le pot ignora, dar nu ma apasa, nu ma streseaza.
In general, imi place sa stau. imi face bine asta. Imi place sa stau si cand sunt intre amici/prieteni si cand sunt in mijlocul familiei si cand sunt cu prietena si cand sunt singur. Am anume momente cand simt nevoia de miscare, de spatiu de manevra/actiune. Atunci ma cred un tanc T34, singur in stepa ruseasca. Atunci, ma bucur sa alerg, sa topai, sa rad, sa injur, sa beau si sa privesc. O, acest privit imi place in draci. Sa stau si sa ma uit. Daca is si mahmur, atunci privitul meu depaseste conceptul in sine. Devine realitate, acţie. Sorb peisaje, imagini, praf, vedre, sticle, arome, chestii. Ma vad sorbind mirosuri, stand in o statie de autobuz si zambind in timp ce privesc.