Deci, ascult Anjani Thomas. E/a fost una dintre deosibitele voci care faceau backing vocals lu' nea Cohen. Are o voooooooooce faina. Orchestratia e simpla. Tinuta la minimum. Vocea e...voce. Imi place cum suna, adik.
Cred ca incep , cu siguranta, sa prefer palinka noastra visikiului lor. Chestie de identitate nationala. In un final, ma fac si io mare si aspir la identificare cu certe identitati (fie ele gastronomice, alcoolice, culturale, calatoresti etc.).
Cred ca incepe "desprinderea". Dupa o indelungata adolescenta indeaproape reflexivizata, dupa o lunga, continua si tensionata relationare cu parintii, dupa cativa ani de invatat sa beau si dezvatat de fumatul tarziu inceput, simt ca fac acest pas. Al inceputului unei identitati cel putin provizorii, cumva mai deschisa spre exterior, spre "comunicare" si prezentare publica.
Pozele cu Valjean (daca nu asta e numele lu' pisica, atunci e binevenit...) m-au reconfortat si au si trezit in mine o unde de imblanire la adierea unui foc in semineul mansardei. Mira, mira, mirabela...
Putza si motanul. Tablou haios.
[http://www.miribratu.com/blog/wp-content/uploads/2008/07/_mg_3998.jpg]
Facialul este luat de sub-median, iar motanul scutura din priviri mangaieri care is binevenite, dar expectative.
hmmmm...waitin' for a binge...ataraxia, cum zice ala, text-editoru' dintre moguliile mogulului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu