miercuri, 11 aprilie 2012

Izgnanie / The banishment

Este un film regizat de Andrei Zvyagintsev si care a aparut in 2007.

Scenariul este semnat de Artyom Melkumian. Cartea care sta la baza acestei adaptari cinematografice se intituleaza ”The laughing matter” si este semnata (de) William Saroyan.

De ce m-am trezit, brusc, dupa o atat de mare pauza, sa reincep seria de post-uri cu o astfel de informatie?

Pentru ca, dincolo de subiectul filmului, am fost ”lovit” (foarte impresionat, în bine) de imaginea filmului, semnata Mikkail Krichman. Asa imagini, o atat de fotografic-artistica reprezentare, nu am mai vazut de mult.

Din punctul meu de vedere, e un film care se merita vizionat.

Less words, breath-taking images and psychological pressure....basic ingredients... high quality output.


joi, 8 decembrie 2011

ce mai fac, cum o mai duc?!

Bine, foarte bine.

Beau, ascult muzică (Doors, REM, țigănească - Saban, Esma, Fanfare Ciocârlia, Taraf de Haidouks), citesc (actualmente, o biografie a lui Jules Verne), mă uit la Monk, lucrez, merg mult pe jos, visez la zăpadă la munte și la a fi pe munte, sus...în liniște, în natură, la aer...


Ce mă interesează să „aprofundez„ în continuare?
Revolta, rebeliunea, arta de a întreba, de a nu tăcea din gură când talpa se așează pe față, autoritar. În acest sens, fac o cură puternică de Jim Morrison (și de Doors) și reiau, cu atenție și imensă plăcere, audițiile din studenție și de după.


Ce îmi doresc? Să fac o tură de munte, de 4 zile și 3 nopți, în care să merg cât pot de mult, să beau cât pot de bine și să fac multe și faine fotografii. Încet, încet, se profilează un viitor: incert, schimbător, amestec de plăcere, pasiune, patimă, satisfacții și decepții, urlet, zbatere, lene, depresie, forță, dorință...a face, anu face, a face, a acționa...mișcă mă trăsurica, ce mai stai?!

duminică, 27 noiembrie 2011

A protesta, protestând

Drepturile femeilor. Drepturile bărbaților. Egalitate de șanse. Egalitate de oportunități. Egalitate/echitate a salarizării/remunerării. Stop violenței împotriva femeilor!

Acestea de mai sus sunt doar sloganuri?! Ar trebui să fie doar sloganuri? Ne interesează, cu adevărat, să avem o societate democratică și egalitaristă? Dacă da, ar trebui să venim peste politicieni, la casa lor cea mare, ca să-i deranjăm cu câteva întrebări, pe cât de „naive„, pe atât de dificile în terneni de răspuns-soluționare. Dacă nu, propun să băgăm mutrele în nisipul de la Mamaia, de pe plajă și să regurgităm toate visele de speranță și optimism.

CE am constatat, eu, personal, după protestul din data de 25 noiembrie 2011?! Că politica românească este mută, tăcută, parșivă, și, în fapt, perfect nesimțitoare la dimensiunea de gen a violenței în familie/domestice/casnice. Pe politicienii români îi doare nicăieri de acest lucru. Pur și simplu, dacă e să îl ia în considerare, îl transformă în armă de campanie politică, pentru a atrage adepți/adeziuni/interes.

DE fapt, încep să cred din ce în ce mai mult, noi nu avem oameni politici, avem numai un soi de politicieni. Unul aparte, anume care își rezolvă propriile interse sau pe cele ale găștii/anturajului/grupului care l-a adus la putere și, apoi, suferă de o amnezie puternică în ceea ce privește propriile sale promisiuni/ținte făcute/specificate în decursul campaniei electorale.

Odată ales, politicianul român devine un împătimit al satisfacerii intereselor sale sau/și ale celor apropiați, care nu are nici un fel de program politic pe termen mediu sau lung și care speră să tragă cât mai mult pe turta sa până e zburat din poziția de putere pe care o deține.

În rest, toate bune și frumoase!

marți, 22 noiembrie 2011

war pigs of the power

Ce-are a face capra cu dinozaura?! Păi, mai nimic...

Cabana Turnuri de 1 Decembrie. 2 nopți. Țuică de 40 de grade, vin roșu, sec, de Recaș. Urcat pe cât posibil...mai sus de căldarea Podragu.

Mima, renț, troscangeală, hlizeli...si, deci, totul va fi bine!

Sabbath cântă. Bine. Paranoid.

Besh o drom.


Rave, baiby, rave!

vineri, 18 noiembrie 2011

viiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin, deschideți porțile!

Fluvii, efluvii de vin. Vise, gânduri, idei.

Aduceri aminte, bucurii, tristeți, gânduri.

Gașca nu mai e ce-a fost odată...cel puțin, ce era în așteptările mele. Acum, lasă-mă să te las, că îmi curge cerneala din pix...

Muzică țigănească bag la greu, nu discut cu Dumnezeu, probabilitatea-i mare că o chestie s-ar duce la vale...

Cauciucuri de iarnă, ITP, RAR, schimbare proprietar etc. Mașina merge, noi mergem, lumea merge. Înainte, înapoi, câte-un pas mai rar în doi.

Viziunea bahică adulmecă pastrama de oaie, iar mămăliga fierbinte zâmbește galben ardeiului kapia opărit.

Bourdieu naște noi vlăstare, industriile se delocalizează, utopicul devine un cal de bătaie pentru realiști.

Munte de 1 Decembrie, zăpadă pe traseu, boarfe potrivite, țuică tare și vin roșu sec și gustos. Turnurile ne fac cu ochiul, susurând a căldură, zeamă cu carne de conservă, renț, aruncat în zăpadă...

Ce-ar mai fi de spus, în afară de spor la vin, insucces la aruncat venin, drumuri line și....suspine (noaptea, de la fricțiunea corpurilor surescitate de mirosul cărnii încinse).

luni, 14 noiembrie 2011

de la nervi, prin scârbă, la fericire

Așadar, nu mi-s un nervos, în generalul mare și cotidian, dar cînd dau în nas peste anumite situații, dau în piatră până sar scântei.

Ce urăsc în viață, în mod special, dacă e să mă întreb?! Păi puține chestii și anume:
1. autoritatea impusă
2. prostia fățisă și înfățișată ca atare, nu doar sieși, ci și celorlalți
3. bețivii zgomotoși, cu ochii ieșiți din orbite de furie....și starea asta ne-cauzată de lucruri grave, ci, adesea, de „mărunțișuri„
4. ego-iștii extremali, ăia la care ego-ul  (a se citi fie puterea de seducție percepută, fie intelectul propriu, ultra-dezvoltat, fie inteligența ieșită din cotidian, fie capacitatea de îngurgitare a alcoolului, fie etc.) e atât de mare încât devine oribil, hidos, ca o mască facială în descompunere
5. restul las a fi elaborat/precizat/elucubrat de către cei dispușu/cu timp și chef să releve alte fațete ale mele, fie ele și necunoscute mie sau nerecunoscute de mine.

De ce fericire?! Pentru că e arma celui considerat fie nevolnic, fie slab de înger, fie foarte puternic prin luciditatea asumării situației (a se vedea Jurnalul f. al lui Nicu...), fie cum altfel s-a mai relevat lumii această stare de grație. Pentru că, zic fericire oricărui fapt/eveniment care năzuiește acția umană nu doar către satisfacerea propriului intereș, ci și a unuia mai larg, grupal/comunitar/social, dincolo de respectarea impunerilor convențiale etc. Adică, pentru accepția mea, a fi fericit derivă din a ferici. A face ceva bun, a face bine, a da o mână de ajutor, a arunca/întinde o punte de legătură între ego și „alții„/ceilalți (în inversarea direcției „infernul este ceilalți”).

În concluzie, a posteiori și post-factum, militez politic în contra existențialismului (să-i spunem de sorginte sartriană) și în deplina favoare a celui bourdieu-si-an. Structuralism genetic sau constructivist ori, altfel spus, dualismul internalizarea obiectivității-externalizarea subiectivității ca forță motrice a dezvoltării socialului.

luni, 7 noiembrie 2011

Codul magic pentru CanvasART...

Este valabil pana la 15 noiembrie, inclusiv. Daca ai o rabdare de nici 1 minut durata (trebuie numai sa astepti sa apara anuntul potrivit in slide-show-ul de pe pagina-mama si sa iei de acolo codul afisat), poti beneficia de o reducere de 20% pentru un tablou comandat (sau pentru mai multe, de ce nu?!).

Galeria cu fotografii te asteapta, ajuntandu-te sa iti imbogatesti imaginatia, viziunea si emotiile. Este suficient sa intri si sa iti alegi o fotografie care iti place. Pentru a face asta, te invitam aici.

Suna atractiv? CanvasART crede ca da...si te invita sa incerci o comanda ca sa vezi... ce poate.