viiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin, deschideți porțile!

Fluvii, efluvii de vin. Vise, gânduri, idei.

Aduceri aminte, bucurii, tristeți, gânduri.

Gașca nu mai e ce-a fost odată...cel puțin, ce era în așteptările mele. Acum, lasă-mă să te las, că îmi curge cerneala din pix...

Muzică țigănească bag la greu, nu discut cu Dumnezeu, probabilitatea-i mare că o chestie s-ar duce la vale...

Cauciucuri de iarnă, ITP, RAR, schimbare proprietar etc. Mașina merge, noi mergem, lumea merge. Înainte, înapoi, câte-un pas mai rar în doi.

Viziunea bahică adulmecă pastrama de oaie, iar mămăliga fierbinte zâmbește galben ardeiului kapia opărit.

Bourdieu naște noi vlăstare, industriile se delocalizează, utopicul devine un cal de bătaie pentru realiști.

Munte de 1 Decembrie, zăpadă pe traseu, boarfe potrivite, țuică tare și vin roșu sec și gustos. Turnurile ne fac cu ochiul, susurând a căldură, zeamă cu carne de conservă, renț, aruncat în zăpadă...

Ce-ar mai fi de spus, în afară de spor la vin, insucces la aruncat venin, drumuri line și....suspine (noaptea, de la fricțiunea corpurilor surescitate de mirosul cărnii încinse).