despre a imi fi rau

Gata! Cand fug de ceva, in loc sa infrunt acel ceva (fie o teama, o neliniste, o situatie, o provocare), sfarsesc prin a fugi de multe. Si ma simt tot mai rau. Devine treaba o haituiala. Si, ce e mai ridicol, aceasta haituiala nu tine de faptul ca altii iti vor raul. Nu, tine de propria minte. Broken. Mecanismul e bulit si rotitele se duc naibii.
Intreaba-ma de cate am fugit, ca sa iti spun cat de rau ma simt.
Intreaba-ma cate chestiuni am rezolvat, ca sa imi dau seama cate de putine am facut.
Intreaba-ma cate chestiuni am infruntat (in sensul de abordare fatisa, de lupta, de depunere de efort pt. a le rezolva etc.) ca sa imi dau seama ca nu am facut mai nimic.
Daca ar fi sa trag linie, as iesi rau in minus.
Echilibrul, la mine, nu vine din interior. In interior, simt ca e o aiureala, o degringolada.
Sunt trist, dar nu fac nimic. Stiu ca cuvintele is cuvinte si ca a face e altceva decat a spune.
Poate acest blog e o tentativa de a sta in picioare. De a mai reduce din starea de rau prin prezentarea ei.
Intre cuvinte si fapte, electia tine de starea de rau. Ma complac in aceasta stare, spre tristetea mea si a celor apropiati.
Sunt prins intre mine si mine. Si nu ma misc.

what a hell ....