A fost ... minunat.
Cabana Curmatura ramane, in continuare, cabana in care m-am simtit cel mai bine pana acum.Max si Sira is la locurile lor, el dormind mai toata ziua in rumegus sau la usa cabanei iar Sira cersind mancare la turisti, lasandu-se alintata sau fotografiata de acestia.
Muntele...pasiunea descoperita dupa terminarea facultatii, si practicata de cateva ori pe an...ramane la fel de pasionant: amestec de aer si apa, de roca si pasune, de liniste si piatra, de ....In un cuvant, e bine. Unde mai pun si faptul ca, atunci cand sunt trantit in freza de la beuturica si incep sa amusinez muntele....starea se schimba, revin la viata.
Pun cateva imagini, mai putin care reprezinta muntele si mai mult care il populeaza ici-colo:
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu