peyroux, bukowski,vit. C cu propolis

E cazul sa mergem la San Diego, mi-a spus prietenul, sugerand ca e posibil sa fie ultima data cand ne mai vedem. Avusese dreptate.

Stateam cu sticla de vin rosu in mana cand politistii au navalit pe usa."Pe care dintre ele o iubesti", m-au intrebat. Am aratat spre Julia. Melissa a izbucnit in urlete si a luat-o la goana spre sud. Julia ma privea. Nu aveam ce spune. Vorbele nu isi aveau sensul. Ne uitam unul la celalalt. Politistii, imobili, ne priveau. "Ei, ce mai stati?" i-am intrebat. "Nu aveti decat s-o intindeti in alta parte, unde poate aveti ceva de facut". Si-au luat cururile dupa ei si au plecat spre nord, inchizand usa in urma lor. Fuck off, I said. M-am prabusit in pat, cu mana stanga tinand inca sticla de vin.

Nu imi pasa de nimic. Nu ma interesa razboiul, nu ma interesa Comunismul sau Nazismul. Pur si simplu, vroiam sa ma imbat, sa mananc si sa citesc. Nu ceream mult. Vroiam sa ma simt bine. In felul meu. Istoria nu ma atragea asa tare, asa ca evitam epopeile cu eroi, omucideri, regine si neamuri. Linistea mea era nelinistea lor. Imi doream sa ma lase in pace. Nu cautam nici consolare, nici empatie, nici dragoste, nici nimic altceva. Sticla de vin imi parea de ajuns. Si un fum de tigara. Zorii zilei isi faceau loc pe geam. Eram ametit, dar totul era ok. Linistea mea era impacata. Puteau incepe prelegerile. Eu adormisem cu capul pe pagina numarul 21 "Hank privea teava rece si se intreba ce naiba cauta el acolo; nu avea nimic de pierdut. dar nici nimic de castigat. Trebuia sa aleaga. Intre ceva ce nu il interesa si ceva ce nu exista. Asa ca isi zise ca nu strica sa mearga la curse. Ziua se anunta buna.".