in largul marii

Odata ca niciodata, un tanar in varsta de 45 de ani traia la tarmul Dunaremei. Nu pescuise niciodata pana la aceasta varsta, dar ceva, pe care nu il putea constientiza, l-a impins ca la aceasta etate sa inceapa. Stia ca ii trebe instrument si momeala. Atat. A, si o ambarcatiune. Nu avea de nici unele. Asa ca a apelat la un cunoscut al sau, pe nume Foca. Foca era, dupa cum el insusi considera, un impatimit al pescuitului si, deci, poseda o certa cunoastere in acest domeniu. Asa ca Foca, la un pahar de Jack, a inceput sa ii explice tanarului nostru ce si cum. Ideea e ca explicatiile insele s-au transformat in o intreaga poveste care a tinut o mie su unu de minute. Iar, la finalul expunerii, tanarul nici nu aflase ceva practic care sa il ajute, dar nici nu mai avea chef sa incerce sa iasa la pescuit.

Morala fabulei: din prea multa grija fata de propria persona, riscam sa ii incurcam pe oamenii pe care credem ca vrem sa ii ajutam.
Partea ce mai 'tare' a fabulei? nu numai ca nu reflectam asura noastra dupa un astfel de incident, dar il mai si acuzam pe ascultatorul buimacit de sfaturile noastre ca nu a fost atent sau, mai rau, ca, de fapt, nici nu s-a straduit sa intelega profundul nostru sfat.