intre stradutele din Pireus si cele din Plaka

... este ceva distanta fizica.

Deplasarea se intampla la Atena, in toamna lui 2006. Mergeam impreuna cu sefa si cu o colega de birou, la o intalnire de proiect. Mai fusesem anterior in Grecia, dar numai in Salonic.

Acu, ca sa usurez procesul rememorarii, mi-am pus castile pe urechi si am dat drumul la muzica Re(m)betika. Muzica de docheri, palmasi. Nascuta, din ce imi aduc aminte, pe strazile Pireului, pe la inceputul anilor 1900. I se mai spune si blues grec(esc). E o muzica simpla, cu orchestratie minimalista. Se canta/recita versuri. Despre viata, patima, dorinte, munca, talharii, greutati etc.

Ca sa ajungem in Pireu am luat metroul. O parte din drum a fost la nivel subteran, restul teran. Metroul era nou, bine intretinut, iti facea placere sa mergi cu el. Ajungem in Pireu. Era seara, in jur de ora 19. Se intuneca(se). Partea proxima portului era aglomerata. Pe masura ce urcam pe o strada, in sus de port, traficul pietonal si masinal se reduc. Cladirile se preling de-a lungul strazii, in liniste. Sunt frumoase si tacute. Cu un nivel, maxim doua. Cu flori pe terasa, cu pisici pe garduri. Cu curticica. Noi suntem 4 oameni, 3 fete si un baiat. 3 romani si o irlandeza. Din cand in cand, eu si irlandeza ne tinem de mana. Ea ma ia, incetisor, de mana. Nu vorbim. Doar ne privim si zambim, putin rusinati. Ne face bine prezenta celuilalt alaturi. Si, ce imi place cel mai mult, cuvintele plutesc in aer, dar nu ies din tacere. Doar cand si cand, ca si cum placerea plimbarii e prea intensa, un scurt dialog tulbura linistea frumoaselor case. Nu zaresc taverne, baruri, discoteci. Pur si simplu, sunt numai casute. Una mai frumoasa ca alta, cu multe flori, cu pisici si caini. E ca un dans de umbre in penumbra strazilor inguste. Magda conduce grupul, cu harta in mana. D.J. vine in urma ei, la cativa pasi. Eu si Pat incheiem coloana. Ajungem la o terasa situata la capatul plajei. Se vede marea. In departare, zarim navele ancorate in port. E bine, zambim cu totii, fericiti. E o atmosfera calda, intima. Nelinisti se furiseaza prin penumbra, dar noi suntem in zona luminata. Dupa juma de ora de privit zambit, decidem sa plecam. Se intunecase si voiam sa bem o bere la o terasa din Pireu.
- "How do you say for 'period'?"
- "Ciclu. Stop"
- "aha"
Coboram pe aceeasi strada de-a lungul careia se profileaza linistitele case frumoase. La 15 minute de statia de metrou din Pireu, gasim o terasa mai simpla si ne asezam, insetati, sa sorbim o bere. Mythos. Suntem fericiti. Au. Bem, fumam cateva tigari, ne spunem ce mult ne-a placut plimbarea si plecam.

Odata ajunsi in Atena, eu si Pat merem spre locanta unde stateam in fiecare noapte. D.J. si Magda decid sa mearga intai la hotel, apoi sa bea o cafea la o taverna din zona. Noi regasim restul trupei vesele. Ouzo si bere. Cineva ruleaza o tigara si aceasta trece pe la cine vrea. Bem , suradem, povestim, vociferam. Bem, bem. Fumam. In aer se intretes arome de mancaruri gatite si miresme de plante. E asa de bine. Spre ora 01.30, o parte din oameni pleaca in hotel. Eu si Pat ramanem ultimii. E 2 jumate. Ne sarutam, cu placere si patima. Apoi, tinandu-ne de mana, plecam in camera.
-"in who's room do we go?"
- "your's"
- "it's a mess your's?!"
- "no, I just want to stay in your room"
-"ok"
Cortina se trage incet, noaptea se asterne cu luna...

Trezirea de dimineata. Greu de tot. Capul e cat o banita. Imi e somn. Ma duc in camera, targ un dus. Suna colegii.
-"esti gata?"
"nu, abia am facut ochi"
-"bine, te asteptam jos, la micul dejun"
-"ok"
Cobor, halesc ceva in graba, sorb cafeaua. Iau un bilet. Ii scriu lui Pat sa nu uite sa ii aminteasca lui Matt sa isi ia din camera ei jucariile pt. fetita cea mica si scriu, un scris imbarligat, adresa mea de mail. Las biletul la receptie si iesim afara. Last morning in Athens.

Ajungem in zona tavernelor din Plaka. In drum, aruncam priviri curioase. Oameni multi, carti, suveniruri, mirosuri. Totul imi place. Sorb mirosuri. Trag puternic aerul. Vin rosu. Bere. Peste. Sardine. Caracatita.

Plecam, apoi. Regret. Am o unda de tristete in priviri...

Da, Atena mi-a placut mai mult decat Salonicul.Mult mai mult.