alunecand printre cuvinte...

ma pierd in interpretare.

Citesc, cand si cand. fara tragerea de inima de alta data. citesc putin. Dar mai cu incredere decat alta data. De fapt, mai 'cu cap'. Nu mai iau tragedia drept viata sau comedia drept tampenie. Nu mai sper la nesperat (decat atat cat sa-mi sabotez o parte dintre posibilele actiuni).

Stiu, nu sunt un tip prea vesel. Si nici prea vorbaret. Decat fie atunci cand ma simt bine, fie atunci cand am chef sa... Cheful acesta isi creioneaza o evolutie independenta de mine, devenind un EU in sine.

Fie Paste, fie Craciun, fie Ziua lui X, fie Mare, fie Munte, fie calatorie, aspir la 3 prezente, care ma pacifica si imi confera un sentiment de liniste si de 'integrare in spatiu'. Aceste prezente sunt: Ea, Vinul si Linistea. Ea...e clara. Vinul...e preferabil sa fie rosu. Linistea este ceva fara de care as muri rapid. Nu suport zgomotul, nu suport isteria. Ma scot din minti si imi induc o stare atat de nervoasa, incat imi devin mie insumi repugnant.

padure, vietati, munte, pasune montana, cabana, vin, masa de lemn, banca de lemn, gradina, copaci, frunze, trepte, plutire ...

copiii frumosi ai marilor orase sunt plecati in excursie...nu stiu unde si nu stiu cand revin...

din ceea ce stiti, dragi cetitori, exista scriitori care au scris numai atat cat ar fi trebuit sa scrie? traducerea lui 'atat cat ar fi trebuit' poate constitui premiza reactiilor dumneavoastra...