Caldura in iarna

Sunt la lucru. In dreapta, prin fereastra inchisa, zaresc treptele de la iesirea din Cismigiu.
Inauntru imi e bine, f. bine. Aerul conditionat e pornit. E cald, cald si bine. Sunt cu mintea oriunde, numai la lucru nu. Muzica, film, vin, carte. Sa nu fac nimic, in afara de ceea ce imi place. Sa stau si sa ascult. Sa simt caldura cum se scurge inauntru. Cum ma invaluie asa, o caldura, care aduce o stare de bine. E ca ceea ce imi aduc aminte, de pe vremea lui Ceasca: 3 oameni, adica io si ai mei parinti, in bucataria locuintei din Braila. E iarna, seara tarziu. Ai mei trebaluiesc prin camera, iar io stau in pat, in patura si citesc Colt Alb. Imi e bine. Citesc, citesc, in ochi mi se perinda zapada, cainii, frigul, alergarea. Ridic ochii din carte si vad pe geam unduind fulgi mari de zapada. Ninsorile de alta data...

De la Killing Fields am trecut la muzica tiganeasca. Si, tot mai acut, realizez ca as tot sta. La caldura. Sa nu simt decat caldura. Sa am starea de bine. O molcoma, acoperitoare, placuta stare de a sta in bine.

Apoi, iar amintiri. Primul an de faculta, cu cazarea in Magurele. In week-end, mai toti colegii plecati pe la casele lor. Io nu ieseam din camera. Citeam, haleam, imi tranteam cafele grele si ascultam muzica. Lene de lene. Cufundare. Asteptam, dar fara a astepta. Nici o tinta, nici un obiectiv. Doar sa ma simt bine. Chiar sa nu ma misc. Sa fie cald. Daca era prea cald, scoteam caramida din priza.

Hmm...caldura, stat, citit. Cam pasiv. Asta e..miscarea nu ma prea incanta. Platit ca sa stau...Stau si platesc. Puah!