a pleca, plecare. despre tentatia emigrarii

Am asistat destul de des in ultimul timp la discutii si relatari despre emigrarea din Romania. Aceste relatari luau, mai mult sau mai putin in calcul, o serie de argumente precum:

1. grupul/gasca de prieteni

2. rudele apropiate

3. spatiul cunoscut geografic si ajuns drag sufletului

4. 'tipul' (de a fi al)  romanilor, in sensul de: joviali, glumeti, apropiati, deschisi cautarilor, cu chef de cantez si distractie, comunicativi etc. (am selectat, desigur, atributele cele mai apreciate si des invocate in argumentarea pro si contra emigrarii)

5. remunerarea financiara

6. serviciile medicale

7. greata politica (in sensul de saturatia la care cei mai multi au ajuns in ceea ce priveste politica si clasa politica din Romania)

8. educatia

9. nivelul de trai (care e, fireste, direct strans de remuneratie): ce iti poti permite sa faci/vezi/audiezi in timpul liber al tau si al familiei tale

10. sensul resimtit la nivel subiectiv al 'situatiei din tara': misca sau stagneaza/se depreciaza

11. ce iti spun fetele oamenilor pe care-i vezi cotidian in trecere pe langa tine: tristi sau increzatori; inchisi in sine sau deschisi; frustrati sau cu pofta de viata; zambitori sau reci/calculati etc.

Bun, deci cam toate discutiile la care am asistat au luat in calcul elementele prezentate anterior. Cantarindu-le in balanta luarii deciziei de a pleca din tara sau de a ramane (inca). Aici trebuie sa mentionez, ca, cu f. putine exceptii, viitorul pe termen mediu pare dedicat emigrarii.

Ce imi pare evident este ca, odata adoptata o decizie sau alta, anume a pleca vs. a ramane in tara, si pierzi si castigi. Nici una nu intruneste un scor pozitiv pe toate planurile considerate de importanta pentru o persoana sau alta (cu exceptia celor 'furiosi'/radicali, desigur). Plecand, cresti financiar, beneficiezi de servicii medicale (mai) bune, iti permiti un stil de viata mai bun, ai mai multe alternative intre care potiopta, fie d.p.d.v. educational, profesional, ca locuire etc. Plecand, pierzi o parte dintre prietenii buni, iti vezi mai rar rudele, ajungi intr-un mediu vazut ca fiind mai competitiv profesional si, eventual, mai stresant, ajungi in locuri necunoscute, unde nu stii daca si cand te vei 'acomoda', vei avea drept vecini oameni diferiti, necunoscuti tie, care se pot dovedi a fi inchisi, necomunicativi, cu zambet fals pe buze (sau nu, desigur).

Intre 'a fi', zic unii, si 'a pleca', este o diferenta "esentiala". Acesti oameni spun ca, plecand, esti las, renuntand, fara mare lupta, la tine si la tara.

Altii spun ca implinirea profesionala si personala mai este posibila doar 'afara'. Ca aici situatia li se pare a merge pe o linie moarta. fara viitor (intrevazut). 

Eu unul o sa incep (mai serios) sa cumpanesc argumentele pro si contra, o sa fiu in continuare sceptic si critic in ceea ce priveste plecarea neconditionata/'obligatorie' si, poate, o sa nicerc sa imi asum ceva mai multa responsabilitate in ceea ce priveste adoptarea unor decizii de ordin personal, care sa imi faca (si) bine.

Incep sa cred ca viata are un sens acolo unde i se si confera un sens, o dorinta de a tine flacara sperantei vie. Si asta nu prin cuvinte, discurs, ci prin fapte, actiuni concrete etc. Cred chiar ca 'discursul' conceput si folosit ca arma politica, deci cu itentie politica, anume cea de a convinge, a motiva, a determina reactii ar trebui interzis o perioada. Un astfel de 'experiment' il vad util pt. a ne mai elibera cu totii de un val care ne arunca praf peste simturi, care ne umple gurile cu cuvinte goale, lipsite de concret, actiune, sens si care, atunci cand ne 'misca', ne misca ca sa ne punem fundurile in alta barca, fara a sti de ce facem acest lucru. 

Concluzionand, as zice ca e bine sa cautam sa stim ce vrem, de ce vrem ce vrem, cum putem face ceea ce ne dorim, ce efort e necesar ca sa facem ce vrem si, totodata, sa facem constructiv, conjugat, nu gandindu-ne (continuu) doar la noi insine, ci si la cei din jur. Nu suntem singuri nici in bine, nici in rau. Doar ca nu avem (uneori) ochi interiori ca sa constatam acest lucru (care poate ne doare, cand suntem sinceri cu noi insine).