despre BETIE

M-am imbatat de niste ori in viata mea, in cea de pana acum. Uneori m-am imbatat mai tare, alteori mai domol. Am avut suisuri si coborasuri.

Una dintre primele baute mai serioase s-a intamplat la nunta unui var de-al meu.Eram cam in clasa a X-a. Am baut in special vin. Vin alb. Am ajuns sa fac pipi in gradina localului la care se intampla nunta. Am ajuns sa dansez si sa rad tare. Desigur, am ajuns sa impacientez familia si sa primesc sfaturi cu "las-o mai moale". Nu am lasat-o, desigur. A trebuit sa fiu trimis la culcare, mai ales ca chiar ma rodea nesiguranta motrica. A doua zi dimineata, m-am trezit fresh, sub intepaturile la inceput fara cuvinte (doar din privire) ale parintilor (mei). A fost unul dintre primele momente de 'rebeliune', de revolta. Una fara rost, desigur.fara tinta...

O alta bauta a fost una intr-o tabara gestionata de matusa-mea (de una dintre matusi, desigur). Eram tot prin liceu. Asta a fost o bauta mai 'intinsa'. Am inceput sa beau pe tren si am continuat si dupa ce am ajuns in tabara. Bere, rom, vin. Am baut ceva, din ce imi amintesc. M-am facut muci. Din pura tensiune nervoasa si spirit de bravada, am dat cu mana intr-un geam. El s-a spart, eu m-am taiat la artera. Norocul meu a avut 2 puncte: 1. coagularea care a zagazuit paraiasul de sange si 2. matusa, care m-a bandajat (dupa ce au reusit ceilalti sa ma prinda, caci o luasem la fuga prin tabara, pe afara).

Dupa ambele baute de mai sus, imi amintesc doar o parte dintre cele intamplate si mai putin din ceea ce eu sau altii au spus atunci.

O alta bauta, de data mai recenta, a fost acum vo 3-4 ani. Eram in o perioada in care beam in mod regulat. Aproape zilnic. Unori beam mai mult, alteori mai putin. Depindea de compania in care eram. Beam bere si/sau vin. Mostly. Dupa ce am baut cate ceva in timpul zilei, m-am decis sa termin seara intr-un club. Eram singurel si in o pasa destul de proasta. Mi se rupea de orice. A, gresesc. Aveam un cunoscut acolo, care punea muzica. Am baut ce am baut. Bere, numai bere. Am avut o altercatie cu un gagiu, la un moment dat. Ma dusesem la bar sa imi iau bere. Asta fusese si el sa ia bere. Ne-am intersectat si, de ai naibii, nici unul nu s-a dat un pas in laturi. asa ca, precum 2 cerbi, ne-am masurat fortele de la gat in sus. Ne-am umplut de bere, evident, caci am zdruncinat sticlele, care ne-au imbalosat cu bere pe haine si pe cap. Puteam ca naiba. ei, asta e. Eram in o pasa de milioane. Fuck it!, mi-am zis, si am continuat sa beau. Dupa ce am terminat programul sportiv in club, am mai stat de o bere cu pretenul dj, undeva pe scarile unei cladiri, afara. Odata terminata acea ultima bere, am plecat in drumul meu. Adica m-am suit intr-un mijloc de transport in comun care trebuia sa ma duca acasa. desigur, am adormit. si m-am trezit in acelasi autobuz in care ma urcasem, intr-o zona necunoascuta mie.am coborat. nu recunosteam nimic, nu puteam identifica locul in care ma aflam. nici nu ma simteam prea bine, desigur. si puteam. am vazut ca cineva intra intr-o scare de bloc. era cam 6 dimineata. am fugit dupa acea persoana, am prins usa inainte de a se inchide (era de la intrarea in scara si avea interfon)si am apucat sa il intreb unde ma aflam. norocul meu ca ala nu s-a socat/speriat/enervat. mi-a zis unde ma aflam si mi-a si dat indicatii despre cum puteam ajunge acasa la mine. si am ajuns.

betia este...asa, la granita dintre lumile sufletului.uneori, am observat ca starea cu care plec in betie se mentine pana la finalul betiei. daca e rea, se termina rau. daca e buna, se termina bine. asta (pt. partea cu bine) daca respect o regula sau doua: fie sa nu amestec bauturile, fie sa beau cu cap (de ex., vin dupa bere si nu invers). apoi, depinde si de compania pe care o ai la betie. si ea te poate influenta in bine sau in rau. chiar daca incepi bine dispus betia, o poti sfarsi rau. te irita careva, te calca pe nervi, te pisalogeste etc. cand bei, esti destul de iritabil. nesiguranta este un material exploziv. si, cum te zgandare cineva, cum reactionezi mai direct ca de obicei.

in general, sinele persoanei este un conglomerat. de parti mai bune si mai rele. o parte a sinelui o dezvaluim public, o alta o tinem mai mult pt. noi. si o dezvaluim la betie. atunci, ea 'zvacneste'. ca o racheta. ca o sageata dintr-un arc. betia favorizeaza dezvaluirea sinelui. acum, ceea ce sinele scoate la iveala in aceste momente, difera de la o situatie la alta.

de altfel, fiecare dintre cei care ...asa ....se cer impresii

sezen aksu,'mostenitorii' si amintirea 'terenurilor' de odinioara

Ascult Sezen Aksu si frunzaresc "mostenitorii. studentii francezi si relatia lor cu cultura" (bourdieu si passeron). Si, fara sa vreau, mi-am amintit, brusc, de terenul privind 'vecinatatile'. Era prin 2000 si V. derula aceasta cerctare legat de vecinitatile din Transilvania. Asta e o forma de organizare comunitara, mostenita de la sasi. Tin minte cum, pe balconul casei unde eram cazati, fumam si citeam articolul lui Muslea despre vecinatati. Asta ca sa ne facem o idee despre ce erau vecintatile la inceputul sec. XX si ca sa obtinem idei pt. grila de interviu. Mergeam pe la membri ai vecinatatilor si ii intrebam despre acestea: cum se constituie vecinatatea, cine face parte din ea, ce activitati deruleaza membrii impreuna, despre cotizatie, despre administrarea vecinatatii, despre ajutorare in gospodarie/munca campului etc.

Ah, ce fain era. Si imi amintesc ca am avut o suita intreaga de retineri pana sa imi iau inima in dinti si sa ii spun profesorului de antropologie V. ca sunt interesat sa merg pe teren. Eu, care am ceva probleme in a intra in vorba cu oamenii, priveam situatia de intervievare ca pe una destul de dificila mie. Nu stiam cum sa abordez situatia, cum sa ma prezint omului, cum sa ...etc. Dificultatea disparea la f. scurt timp dupa ce incepeam interviul. Desigur, mai scapam perle. Imi amintesc si acum cu jena reactia de neintelegere a unui sef de vecinatate din Viscri cand i-am spus ca ma intereseaza 'structura' vecinatatii. A facut ochii mari si se uita nedumerit la mine. M-am prins, in sfarsit, ca am facut o gafa si am umanizat termenul, zicand ca vreau sa stiu cine face parte din vecinatate, cum sunt alesi membrii, cum este administrata ea, cum se alege seful etc. Ce ne-am mai distrat cu totii, acasa, la gazda, cand am povestit faza...

Sau imi vine acu' alta faza. V. nu era cu noi, eram doar noi, 'echipa de intervievare'. Andreea, Vasile, io, Gabi, Cristina. Ajungem acolo unde trebuia sa ne cazam, trimisi de V. Aia ne primesc, dar destul de rezervati. Nu tu ceva efuziune, cioace seara la un pahar de tuica, nimic. La finalul sederii, in ultima seara acolo, trebuia sa ajunga V. Era anuntat. Cei mai nerabdatori sa soseasca erau gazdele. Plata, nene. banutii. Ajunge intr-un final V. si ne punem cu totii pe halit. cina cea Mare. Porc pe varza, tuica etc. La un moment dat, V. si fiul gazdei se prind ca au in comun o cunostinta f. apropiata amandorura. Si, deodata, se lasa cu hlizeala si chef. Si trascau. Ah, ce funny era cand, pe super-inabordabila scarita ingusta care lega etajul de mansarda, V. urca in 4 labe. Era cel mai sigur asa...

Ahhhhhhhhhhh, vremuri....