Ascult Pogues. Ritmul de debut imi pare grecesc. Melodia curge fainut. Curge, e melodioasa. Apoi, intra vocea lui Shane. Si melodia se duce la dracu'.
Maine plec la munte cu 3 prieteni. Curmatura. Stau pe ganduri daca sa iau 4 sau 6 kile. Am un chef de trosnit vin de ma cutrenur de chef. O sa zambesc ca bampiru' de la Neagra Feteasca. Dar o sa fie bine, bine, bine. Lume putina (sper), tacere, aer, padure, piatra, ploaie. Caldura. Pisica si magari. Si leaganul. De mai in jos de cabana.
Turkish song of the damned. Iar ritm fain. Iar Shane varza. Ritmul are forta, vrea, doreste, macina. Shane e nesigur, se cobaltaie (balangane / clatina). Ritmul se duce sub voce, Shane da inapoi. Ritmul reapare in fata, Shane da sa cada. In final, cantecul se face o apa si un pamant. Sau alcoolpamant.
Azi dimineata am plecat din Valea Ialomitei la 07.40.Vroiam sa ajung la birou (in partea dinstre Stirbei a Cismigiului, mai sus de izvorul lui Mihai) la max. 08.30. Canci. Am ajuns la 09.00. Am facut asa: ies in Timisoara, cu intentia clara si sihura de a lua 137 2 statii pana la Gorjului, ca sa iau metroul de akolo. Stau in statie 10 minute. Autobuzul nu apare. Ma apuca dracii si ma car la tramvai. Asta apare repede. Bag bilet, compostez, apoi iau si loc pe un scaun. Lume putina in tramvai, e loc sa rasufli. Cobor din el la Vasile Milea. Merg pe jos pana la Apaca. Ma bag la metrou la Politehnica. Tocmai pleaca metroul meu cand scot cartela din aparat. Cobor. Astept. Dupa 8 minute, apare metroul meu. Io citeam. Las cartea, ma uit la metrou. E full. Nu am loc sa intru. Nu coboara mai nimeni. Imi vine sa arunc in aer chestia. Renunt sa ma chinuiesc sa urc in hruba cu oameni. Astept iar. Dupa 7 minute si 20, vine urmatorul. Full, full. Imi vine sa imi bag picioarele. Nici nu mai incerc sa ma bag in el. Stau si ma uit. Ma uit si stau. Ma gandesc sa ies sa iau un 336. Numai gandul la lumea stivuita in el si el blocat in trafic ma face sa mai raman. Ma gandesc la bicla. Bicla la lucru. Ah, is mahmur. E ok, stau pe picioare. Amusinez. Mai am rabdare. Putina rabdare si se termina asteptarea. Dupa alte 3,20 minte de asteptare, vine al 3-lea metrou. Am loc. Rasuflu usurat. Cobor la Eroilor. Metroul spre Unirii nu e la peron. Astept, laolalta cu ceilalti. fese in blugi. decolteu. Cizme pana la genunchi. imi vine sa gafai. Ma abtin. Ma uit, sorb, adulmec. Doar privesc. Vine metroul, dupa 4 minute de asteptat. E loc suficient. Cobor la Izvor. strabat Cismigiul in goana. Ajunf la uork. Tre' sa lucrez. Si lucrez. Castile pe urechi, dupa oleaca de discutie cu Otilia.
Piatra, here I come.....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu