This doesn't rhyme and I don't give a shit

Chiar asa?!

Ei, nu cred. Sa fie asa, sa nu fie...

Well, vinul e de vina. Din cauza lui am o stare asa, usor brizata. E ca si cum pot topai in un picior, in timp ce merg spre serviciu la 9 A.M.

Acum ascult Lhasa. Suna bine.

Aseara am mesterit la sifonier, in ideea la inceput absurda ca ii pot da de cap. Fara competente tehnice precum ma stiu, ma gandeam ca o sa il fac strecuratoare pana sa ii dau aliura verticala si functionala. In schimb, cu prelungi perioade de gandire, explicatii ale Monicai si sfaturi de la cei care le dau, ma repun pe treaba. Adica, daca ar fi dupa mine, as da gaura dupa ochi si as rectifica dupa ce realizez ca am facut greseala. A da gaura.. in special ca sa ii pun balamalele.

Acuma, vad ca foaia alba de hartie ma ingrozeste, in comparatie cu cea a calculatorului. Ca sa scap de oroarea de a nu avea nimic de spus, iau cuvintele care imi vin, le pun stiva si apoi arunc peste ele o mana de mortar. Amestec nisip cu ceva ciment, iau mistria sau ce naiba o fi aia si arunc la intersectia dintre cuvinte. Asa, ajung sa stea. Unele peste altele, de-a valma. Ce logica, ce coerenta, ce discurs....Macabru, de-a dreptu' prost scris.

In rest, astept pastrama promisa de George. Cu mare interes. Si ma gandesc sa trec prin un magazin, sa iau sorici si sa ii dau fac la talpi putintel. Ca sa fac si io ca Rozi, adica sa balosesc. Rozi e una dintre cainii Monicai. Una, din cauza ca e fata. Ce ar mai putea veni frumos? Hm, un munte. Unul mic, de wk. Finalizata prima seara cu ceva cani de vin la caldura sobei incalzita cu lemne. Un motan care toarce, niste caini afara, cativa magari jegosi si care trag din cand in cand o tigara si......restul de oameni nimeriti acolo.

Opa, e cazu' sa ma bag la cutie. Ar trebui sa incep chestionarul care sa ma ajute sa investighez consumul cultural al cetatenilor nostri.

Asta e, nu rimeaza, dar nici nu ma mai oftica asa tare ca odinioara.