se afla...rostopasca.
De ce zic asta?!
Asa, ca sa ma aflu in treaba.
In care treaba, va veti gandi...
Cea a comunicarii publice a ceva care este intim, privat.
De ce as face asa ceva, oare?!
Cand cineva scrie un jurnal, il scrie ca sa isi oblojeasca petele. Sa si le linga, ca sa coaguleze mai repede.
Cand cineva scrie un jurnal, scrie si cu speranta de anu intra pe mana altora, dar si cu cea de a intra pe mana altora. De ce aceasta dubla si aparent contradictorie asteptare?!
Pai simplu, pt. ca nu suntem nimic fara ceilalti semeni ai nostri. Adica nu avem cum sa fim noi insine fara a ne raporta l altcineva/altii.
Logic, nu?!
Logic.
Dar e evident acest lucru, in general? Adica uneori ne dorim, cu un ranjet larg, sa ne imaginam singuri. Dar neaparat impotriva cuiva/ceva. De ce?!
Pai ca sa ne erijam in un varf de lance / de atac. Al ceva impotriva altceva.
Intorcandu-ma la oile mele albe patate cu puncte negre, cred ca aerul neafumat imi face bine. Ca si prestarea, din cand in cand, a unei munci brute (mutat o gramada de nisip cu lopata, carat apa de la fantana cu vidra de 15 litri, invartit manual cu lopata nisip cu pietris pt. a face beton etc.), a unui mers cu bicla printre masinile din Bucuresti, a unui tenis de picior sau a unuia de camp, a unui fotbal etc... Da, bine, recunosc..nu-mi displace sa beau un vin, un whisky, o tuica, o cafea sau sa citesc o carte sau sa amusinez gagicile care trec pe labga mine in statia de metrou sau pe strada...sau, desigur, sa privesc muntele de pe terasa cabanei...
en fin, mes amis, moi sunt io.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu