Cu Egri Bikaver, prin "Sociolog in viata cotidiana", ajung la o alta ...

ceva. Nu stiu ce.
Am vazut aseara Network, filmul regizat de Sidney Lumet in 1976. Funny, demn de reflectie...M-am intrebat, imediat dupa terminarea vizionarii, daca scenariul e bazat pe o chestie reala. Cu ceva 'usurare', am aflat ca nu, ca ar fi inspiratia scenaristului (nu e adaptare dupa ceva). Aceasta 'daravela' cu a fi inspirat din realitate un film mi s-a infipt (si mai abitir) in scafarlie dupa ce am vazut The dancer upstairs (regia John Malkovich). Au ceva in comun cele 2 filme?! Poate trimiterile la stanga extrema, gen maoista. Intr-un caz, cel din Peru, acest extremism politic e luat in serios si dus spre capatul consecintelor sale logice, iar in celalalt, e luata la deradere, ajungand in profitul mass-media.

Painea de casa miroase foarte bine. Vars pe gat restul de vin rosu din pahar si ma duc sa vad un film.

da un ban pentru curcan

Un curcan avea o para /
El dadea cu ea de-a dura prin tara /
Tara se dadea pierduta /
Pierderea e treaba grea /
Nimeni, nimeni nu o vrea /
Bine, o exceptie e ea, /
Cea care nu o mai vrea. /
Vrutul nu e pentru orisicine, /
caci e plin de mini-vitamine /
Aroma sa e albastra /
Ca de pasare maiastra.

Dupa ce terminai versificatia aceasta de 2 lei, dadui sa ma apuc de scrierea postului propriu-zis. El este legat de aluminiu, ca si suport pentru cadru, care beneficiaza de 5 ani garantie. Furca e una cu garantie de 2 ani. Suspensia e numai pe fata, iar greutatea totala e undeva pe la 13 kile. Cu alte cuvinte, in aceasta dimineata am facut 25 de minute pana la serviciu, sustinut fiind de mijlocul de transport anterior glorificat. Cel mai bun timp de pana acum.

Ce fac acum? Beau un vin de ziua mea. Ce tip de vin? Un pinot noir de tohani. e bun? da.

Altfel, am licitat pe ebay pentru cateva carti, majoritatea albume foto: Brassai, Sudek si Saudek. Si pt. povestirile despre obisnuita nebunie a lui Ch. Bukowski.  daca le voi castiga, ele bine vor sta in biblioteca mea. O camera mica am, dar incap toti pretenii mei in ea, cum ziceau Alifantis si Bafta.

In rest, sa ben sanatosi si cu cap, sa avem grija de altii si sa deprindem gustul excursiilor ciclice.

Despre stupiditate, lipsa de informare, chestii ...

E cam asa: acum o ora vroiam sa imi beau mintile, sa imi cumpar o bata de baseball si sa plec in munti, la o stana/cabana parasita, pe care sa o daram de unul singur (nu neaparat in ordinea aparitiei din textul meu). Sange si vin rosu, cum se zice. Aveam un asemenea chef de baut incat sunt sigur ca mi-as fi doborat 'recordul' de consum bahic din Vama, de acum 3 ani (parca 3 ani au trecut; pot altii confirma sau infirma...). Lumea ar fi fost, pt. mine, exacr cum aparea in povestile acelea cu luptele dintre cnezatele rusesti unite si invadatori: o luna rosie, spalata in sange, care lumineaza un camp de batalie plin de cadavre si trupuri sfartecate, taiate, ciopartite. Un suflu de vidare, de gol, de pustiire, ar fi suflat pe fata pamntului. Hienele ar fi urlat ingrozitor, facand gazelele sa se sinucida in masa, aruncandu-se in gurile larg cascate ale crocodililor. Ochii mei ar fi fost injectati de alcool si de o furie atat de ingrozitoare, incat acel Costi cu care m-am ciocnit in cuvinte (cand cu bicicleta pe suseaua dintre blocuri) ar fi strans lantul de la gat si mi l-ar fi dat, in semn de mituire pentru impaciuire ...

In rest, acum parca m-am mai relaxat. Dar, cum zice Bafta, si io il sicanez acum, nefiind, pt. inceput, tocmai in al sau 'spirit', "pregateste-te de mai rau cand vezi o speranta de lumina, caci asa va sa vie vremurile: tumultoase, cu spume... totul va fi bine!".

in Heaven there are no drinks

That's why we drink in here... Asa spun irlandejii si probabil nu sunt singurii (care o spun).
Beau shpritz de alb din o halba pe care scrie "made in Russia", halba fiind luata de Mitzi din Ikea (Romania). Parca ma trec fiorii celor care bagau halbele in cutii, ca sa le expedieze out of Mama Russia.
De 3 zile inoace, am o priza continua la verva. Io, care nu prea m-am mai miscat de mult, ma simt fix activ. Bicicleta, tras la masea, hlizit etc. Si faza e ca mai shi muncesc cate putzin. Asta e a 2-a zi in care merg pe bicla la uorc. Si e grozav, caci ajung acolo, in Regatul Cenushiu, cu un tonus de zile bune.
Deci, e bine.

Ascult Phantastic Piece of Architecture (bloodrock). Uitasem de ea pana zilele trecute, cand am ascultat-o la x. Ieri am reusit sa o gasesc si sa o descarc.
Summer in Siam. Shane e cu barba roshcata si beat. Nais. Hmmm...buna dimineataaaaa!

Zdubii sper sa fie ok, sa isi fi revenit dupa acel accident auto.

http://www.youtube.com/watch?v=gLDcQbe5GO8

Hell's ditch

Ascult Pogues. Ritmul de debut imi pare grecesc. Melodia curge fainut. Curge, e melodioasa. Apoi, intra vocea lui Shane. Si melodia se duce la dracu'.

Maine plec la munte cu 3 prieteni. Curmatura. Stau pe ganduri daca sa iau 4 sau 6 kile. Am un chef de trosnit vin de ma cutrenur de chef. O sa zambesc ca bampiru' de la Neagra Feteasca. Dar o sa fie bine, bine, bine. Lume putina (sper), tacere, aer, padure, piatra, ploaie. Caldura. Pisica si magari. Si leaganul. De mai in jos de cabana.

Turkish song of the damned. Iar ritm fain. Iar Shane varza. Ritmul are forta, vrea, doreste, macina. Shane e nesigur, se cobaltaie (balangane / clatina). Ritmul se duce sub voce, Shane da inapoi. Ritmul reapare in fata, Shane da sa cada. In final, cantecul se face o apa si un pamant. Sau alcoolpamant.

Azi dimineata am plecat din Valea Ialomitei la 07.40.Vroiam sa ajung la birou (in partea dinstre Stirbei a Cismigiului, mai sus de izvorul lui Mihai) la max. 08.30. Canci. Am ajuns la 09.00. Am facut asa: ies in Timisoara, cu intentia clara si sihura de a lua 137 2 statii pana la Gorjului, ca sa iau metroul de akolo. Stau in statie 10 minute. Autobuzul nu apare. Ma apuca dracii si ma car la tramvai. Asta apare repede. Bag bilet, compostez, apoi iau si loc pe un scaun. Lume putina in tramvai, e loc sa rasufli. Cobor din el la Vasile Milea. Merg pe jos pana la Apaca. Ma bag la metrou la Politehnica. Tocmai pleaca metroul meu cand scot cartela din aparat. Cobor. Astept. Dupa 8 minute, apare metroul meu. Io citeam. Las cartea, ma uit la metrou. E full. Nu am loc sa intru. Nu coboara mai nimeni. Imi vine sa arunc in aer chestia. Renunt sa ma chinuiesc sa urc in hruba cu oameni. Astept iar. Dupa 7 minute si 20, vine urmatorul. Full, full. Imi vine sa imi bag picioarele. Nici nu mai incerc sa ma bag in el. Stau si ma uit. Ma uit si stau. Ma gandesc sa ies sa iau un 336. Numai gandul la lumea stivuita in el si el blocat in trafic ma face sa mai raman. Ma gandesc la bicla. Bicla la lucru. Ah, is mahmur. E ok, stau pe picioare. Amusinez. Mai am rabdare. Putina rabdare si se termina asteptarea. Dupa alte 3,20 minte de asteptare, vine al 3-lea metrou. Am loc. Rasuflu usurat. Cobor la Eroilor. Metroul spre Unirii nu e la peron. Astept, laolalta cu ceilalti. fese in blugi. decolteu. Cizme pana la genunchi. imi vine sa gafai. Ma abtin. Ma uit, sorb, adulmec. Doar privesc. Vine metroul, dupa 4 minute de asteptat. E loc suficient. Cobor la Izvor. strabat Cismigiul in goana. Ajunf la uork. Tre' sa lucrez. Si lucrez. Castile pe urechi, dupa oleaca de discutie cu Otilia.

Piatra, here I come.....

in memoriam Omar K.

"Ramai sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
.......................................................
Ramai sa ne-alungam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare".

Extrasul este din poezia Ulciorul.

Cuvinte cheie: coclauri, han, vin, vechi, umbre.

Omar Khayam s-a nascut in 1048 (Nishapur - Iran) si a murit in 1131. A fost poet, matematician si astronom.

Si iata al sau autoportret:

" Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei.
Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi
Că nimenea nu este mai trist şi mai uman."


http://fr.wikipedia.org/wiki/Omar_Khayyam