Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările

marți, 1 martie 2011

news de pe frontul tariei

Carti cumparate, whiskey cumparat si degustat si o continua adrenalina organicista, asa as putea caracteriza ultimele zile.

Is f. multumit de o f. recenta achizitie intitulata "Morrison. A feast of friends", avandu-l ca autor pe Frank Lisciandro. Contine o multime de fotografii necunoscute mie ale lui Jim si o serie de relatari despre el care apartin unor apropiati ai sai, gen Vince Treanor, Bill Siddons, January Jansen, Michael McClure, Babe Hill s.a.

Ca fotografi care imi par interesanti, din cei descoperiti in ultimul timp, as numi asa: Hiroshi Osaka, Kenro Izu, Frederic Barzilay, Lucien Clergue, Manuel Alvarez Bravo si Albert Watson.

Mi-e dor de Curmatura de mor. As vrea sa stau sus, sa aspir aer curat si tare, sa beau vin, si tarie din butelca de inox 'proaspat' achizitionata si ceai cu rom. Sa mananc slana cu ceapa si usturoi si sa stau pe terasa de lemn, sa admir zapada, inaltimile si magarii jegoshi.

Mi-am mai luat si ceva carti romanesti, in special de la Polirom, care vorbesc depre comunism, elite, rezistenta taranimii etc. Asa, ca sa imi fac o idee in plus despre ce a insemnat comunismul in Romania, ce mutatii a produs si pentru a ma pregati cat mai bine contra rinocerizarii (de orice factura ar fi ea).


Plush e o veselie, o draguta. Se zbenguie pe acilea, calareste biroul la greu, doarme in special pe minisistemul audio, horcaie cand o mangai, e innebunita dupa boabe, haleste cu mare pasiune pufuleti, alune, dulciuri si linge la greu doza de bere cu alcool.

Incerc sa lecturez una dintre cartile lui Petre Pandrea despre Brancusi, care se doreste a fi o sociologie a sculptorului, o radiografie a amicilor si inamicilor sai, dar nu ma prinde deloc nici stilul de scriitura, nici abordarea asa-numita sociologica. Ma rog, mai incerc...

joi, 24 februarie 2011

cu cafea si Vodka Standard, ascultand Taraf de Haidouks si lucrand

Foarte vivace muzica. Foarte tare imi place cum le suna fanfara.


Mi-am mai luat ceva peste 10 carti din bargain-bin-ul celor de la betterworldbooks, in marea lor majoritate de socio: metodologie 'feminista', analiza date, comportament non-verbal-reader, analiza a relatiilor sociale dpdv al inechitatii si relatiilor de putere etc. Is foarte multumit de achizitie.

Cred ca bag 2-3 ore de somn in continuare, apoi ma trezesc si revin la activitatea lucrativa...

Traiasca muzica! sus paharul! canta, lautare, canta!

luni, 14 februarie 2011

cu Mihail, spre drumul lung de macar 2000 de ani

un pisic avea o para/
si-o manca pe veranda, seara de seara/
gandindu-se ca ea nu se termina,
ci numai tot creste, ca si cum nu ar avea decat sfarsit, fara de inceput,
dupa cum si Eliade credea ca tineretea nu e vesnica, dar tacerea da/
iar Ionescu spera ca secta rinocerilor
ii va ocoli macar pe o parte din ei,
dar nu a fost asa,
caci Istoria nu vroia...
si camionul a trecut, iar in urma lui a ramas o pata de sange pe asfalt.


Revenind la lucruri mai prozaice decat violenta si distrugerea individualitatii in contextul anumitor miscari de 'schimbare sociala', as risca sa cred ca voi incepe destul de serios achizitia si lectura de studii istorico-sociale a regiunilor inconjuratoare, cu focus pe 2 directii de influenta, dezvoltare si presiune: fosta URSS (dpdv istoric, de fapt, cam din vremea constituirii imperiului rus) si Imperiul Otoman.

Acum citesc din A small corner of Hell. Dispatches from Chechnya a Annei Politkovskaya. Introducerea cartii e semnata de Georgi Derluguian. Mi-am notat referintele bibliografice indicate de Georgi si am ajuns la niste titluri foarte interesante. O parte dintre ele sunt deja comandate, altele sunt in vizorul cautarilor mele.

Dupa ce imi mai trece faza cu istoricia, sper sa ma apuc sa citesc lucrarile de sociologia artei pe care mi le-am tot luat de pe afara. Moulin, Haskell etc.

spor(t) si voie buna!

miercuri, 5 mai 2010

da un ban pentru curcan

Un curcan avea o para /
El dadea cu ea de-a dura prin tara /
Tara se dadea pierduta /
Pierderea e treaba grea /
Nimeni, nimeni nu o vrea /
Bine, o exceptie e ea, /
Cea care nu o mai vrea. /
Vrutul nu e pentru orisicine, /
caci e plin de mini-vitamine /
Aroma sa e albastra /
Ca de pasare maiastra.

Dupa ce terminai versificatia aceasta de 2 lei, dadui sa ma apuc de scrierea postului propriu-zis. El este legat de aluminiu, ca si suport pentru cadru, care beneficiaza de 5 ani garantie. Furca e una cu garantie de 2 ani. Suspensia e numai pe fata, iar greutatea totala e undeva pe la 13 kile. Cu alte cuvinte, in aceasta dimineata am facut 25 de minute pana la serviciu, sustinut fiind de mijlocul de transport anterior glorificat. Cel mai bun timp de pana acum.

Ce fac acum? Beau un vin de ziua mea. Ce tip de vin? Un pinot noir de tohani. e bun? da.

Altfel, am licitat pe ebay pentru cateva carti, majoritatea albume foto: Brassai, Sudek si Saudek. Si pt. povestirile despre obisnuita nebunie a lui Ch. Bukowski.  daca le voi castiga, ele bine vor sta in biblioteca mea. O camera mica am, dar incap toti pretenii mei in ea, cum ziceau Alifantis si Bafta.

In rest, sa ben sanatosi si cu cap, sa avem grija de altii si sa deprindem gustul excursiilor ciclice.

vineri, 23 aprilie 2010

news from the eastern shore

Asa, tot stand la birou si incercand sa lecturez chestii despre parasirea timpurie a sistemului de educatie, imi dadui seama ca nu am mai scris de mult vreun post pe blog. Cum ar veni, realizai ca imi e mai simplu sa mazgalesc ceva aici decat sa ma joc serios, citind pentru un viitor raport de serviciu.

Procedural, procedez clasic: imi pun ceva muzica (trecui in revista Blood, sweat and tears; Wishbone Ash, Tom Waits si Pogues si ma oprii asupra celor din urma). O, ce lume minunata imi da, asa, aripi de plimbare printre cuvinte. De la fara noima/sens, la o oarece congruentizare a ideilor anterior brambura. De ce sa dau sens spuselor?! Pentru ca, altfel, e posibil sa ies din habitusul meu directionalist, subsumat realizarii unor teluri/obiective propuse. Si, daca ies din acest habitus, apare un clivaj, care produce dureri de cap. Si, cum is obisnuit mai degraba sa am dureri de cap de la baut decat de la gandit/actionat, incerc sa imi dau seama ce dracu' vreau sa zic aici. Ca am plecat de la o chestie si am ajuns la a bate campii (in cautare de iepuri zglobii, numai greu de prins in poza). Asa, deci cu muzica inainte, sa zic si io ceva legat de titlul postului.

Mi-am (mai)comandat azi 2 carti sh de pe amazon: cate o colectie mare de tot de scurte (sau mai lunguietze) povestiri: un set complet de Hemingway si un altul de Faulkner.Altfel, am mai dibuit 2 albume foto semnate Clarence Laughlin: The personal eye si The haunter of ruins (care are, printre alte texte insotitoare pozelor, si unul de Andrei Codrescu). Ah, cred ca as pleca putzin pana in Irlanda sa ma mucesc oleaca cu ceva amestec de bere si whiskey. Sa stau in baruri si pe cheiul portului, sa car cativa saci in spinare si sa ma prabusesc intr-o doara, rupt de beat si obosit.

In rest, am mai dibuit 2 carti despre opera si viatza lui Tom Waits (e tare de tot, gagiu'), o relatare a lui Densmore despre traiul pe vatrai cu Morrison, ceva albume de Newton: White women si Sleepless nights si niste fotografie 'erotica' de a lui Sieff.

Altfel, in cateva zile ne mutam cu casa. Ceea ce este foarte bine (venit).

Altfel, mai e o saptamana si vom (deja) fi pe langa sibiu, in cinstea 1 mai-ului.


De fapt, cum am ajuns sa scriu acest post? Pai (re)citind niste posturi de la dog pe pe blog, ala cu cuvinte. Chestii despre sinceritate, lovituri in boase care lasa sechele si te fac rau, iertare, (re)amintire, ganduri razna, peste campii si campuri, relatari despre elipsele dintre reamintirea betiei, etc. Acum, ca dadui de mentionarea unui anume Fane, care zice ceva de "batran si bolnav", ma intreb daca o fi cel pe care l-am cunoscut la Moreni, cel cu lacul in curte si, in lac, cu ratza care nu se scufunda normal, ca suratele ei, in sensu' ca nu-i iesea miscarea de dat peste cap pe sub apa. si era cam haioasa, ce-i drept. si perseverenta, de altfel.

Altfel, ce sa zic....life goes on...with or without...


lots of drinks si plimbari disparate printre ciulinii Baraganului, cu lentila super-angulara dupa noi...ca sa surprindem alb-negru o realitate evidenta siesi, care se desfasoara la infinit, pana nea' omu' isi baga coasa in ea si o da gata.