Ce-are a face capra cu dinozaura?! Păi, mai nimic...
Cabana Turnuri de 1 Decembrie. 2 nopți. Țuică de 40 de grade, vin roșu, sec, de Recaș. Urcat pe cât posibil...mai sus de căldarea Podragu.
Mima, renț, troscangeală, hlizeli...si, deci, totul va fi bine!
Sabbath cântă. Bine. Paranoid.
Besh o drom.
Rave, baiby, rave!
Se afișează postările cu eticheta munte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta munte. Afișați toate postările
marți, 22 noiembrie 2011
marți, 31 august 2010
toamna aduce vinul rosu pe masa si caldura in suflet
Plecat de la serviciu. Cu bicla dusa azi la revizia gratuita (singura astfel de revizie). Trecut prin supermarket si cumparat mezeluri, suc si vin rosu - feteasca neagra. Ajuns acasa, dupa ce am socotir ca e prea racoare afara ca sa ma opresc de o bere la rockerasi. Ajuns acasa. Hranit pisica cu boabe (dimineata si seara papa mancare gatita, special pt. ea, cu f. putina sare si deloc ceapa, dar cu morcov, pui si dovlecei). Mancat si eu. Apoi facut putina ordine, transferat trusa foto pe raft, in dressing, apoi pus carti aduse din zvoristea la loc, in biblioteca.
Apoi, trantit un pahar de vin si pregatit de lucru pt. texte...care va sa urmeze.
Sper sa iasa Ezeretz de septembrie si apoi munte, vin la tine!!!
miercuri, 20 ianuarie 2010
dor de duca
Brusc, ascultand o melodie cantata in duet de Shane McGowan si Allan Stivell, mi-am dat seama ca imi lipseste din decor un munte, o slanina afumata, zapada, cativa prieteni si un paharel de tuica (mai tare).
Wk. trecut am ajuns la Malaiesti. A fost vreme buna, am avut parte de zapada. Drumul, la dus, a parut in anumite momente a fi prea lung. Indicatoarele care semnalau durate ramase de 15, respectiv 30 de minute (in ordine inversa enuntarii mele) ne-au mai adus speranta in priviri si picioare. Atmosfera era placuta in cabana. Exista o chitara, dar nici un priceput care sa o (in)cante. Asa ca am ramas cu muzica pusa de dj-ul local, care a inclus ceva populara ardeleneasca si niste cantece de munte mai de plush. Partea mai aiurea a fost ca gecile mai deschise la culoare au ramas cu ceva semne de 'nush ce' de la peretii cabanei (deci atentie cand, in sala de mese, va atarnati in cuiere hainele...e posibil sa vi le decorati).A, da, sa nu uit ca am dat putin si la boboci, de la mixtura de vin rosu rece cu visinata caldutza (plus, poate, cele cateva guri de tuica intaritoare de pe traseu, pana in cabana).Partea aiurea cu datul la boboci e, cand stai in patul de deasupra celui de jos, ca nu esti Batman sa zbori direct afara, mai ales in ciorapi si...e mai dificil sa nu versi in camera.
As avea o speranta sa ajung(em) la munte si wk. care vine. Sa vedem daca se materializeaza. Acum, ca mi-am luat si o lentila de 50 mm, am zis ca tare mi-as dori sa-i fac proba sus, la o cabana. Si, cum Doru imi imprumuta si un 55-200, e ca si cum am ce imi trebuie ca sa bag poze cat cuprinde un card de 8 GB.
By the way, in Bucuresti ninge cam continuu de deja de mai mult de 2 zile...poate or fi aproape 3, de-acuma. E fainutz sa vezi, seara, cum fulgii sticlind a ger coboara, lin, in lumina stradala. Acum, ca imi veni imaginea asta in degete,ma gandesc ca ar merge sa bag melodia 'un canadien errant'. asa, de dragul terenurilor de odinioara si al serilor in penumbra petrecute la un pahar in bucataria din Lujerului.
iata, am gasit videoclip la melodia numita anterior, aici:
http://exileonmoanstreet.blogspot.com/2010/01/leonard-cohen-un-canadien-errant.html
miercuri, 11 februarie 2009
chestionare, whiski si sezen aksu
F. tare. Merge treaba. Bag chestionare, ascult muzica si sorb.
Sambata dimineata, plecam spre Zranesti ca sa urcam la Curmatura.
Se anunta vreme de milioane, vin bun, tuiculuta, slana, ceapa si ceai cu rom.
Abia astept, inutil sa zic. Dezvolt perceptii aparte numai la ideea plecarii.
In flanela ragem noi / In drum spre munte / Rucsacii atarna greu / plini de lucruri marunte / noi suntem marinari / ai vazduhului oaspeti / amusinam tatari si vreascuri / fumul cabanei se inalta spre cer / ziua curge la vale / noi suntem vajnici ieniceri / soarele apune / noi zambim cu sticla pe vine.
asa ca, iata-ma, in final, poetrist zurbagiu.
la-la-la-la, la-la-la-la, si ce-om mai jucaaaaaaaaaa!
Sambata dimineata, plecam spre Zranesti ca sa urcam la Curmatura.
Se anunta vreme de milioane, vin bun, tuiculuta, slana, ceapa si ceai cu rom.
Abia astept, inutil sa zic. Dezvolt perceptii aparte numai la ideea plecarii.
In flanela ragem noi / In drum spre munte / Rucsacii atarna greu / plini de lucruri marunte / noi suntem marinari / ai vazduhului oaspeti / amusinam tatari si vreascuri / fumul cabanei se inalta spre cer / ziua curge la vale / noi suntem vajnici ieniceri / soarele apune / noi zambim cu sticla pe vine.
asa ca, iata-ma, in final, poetrist zurbagiu.
la-la-la-la, la-la-la-la, si ce-om mai jucaaaaaaaaaa!
miercuri, 31 octombrie 2007
Barcaciu
Nu am mai ajuns la munte la Curmatura, in Piatra Craiului, ci la cabana Barcaciu din Fagaras.
Am dormit la prici (paturi suprapuse, 10 randuri, 20 de locuri). Ciorba face 5 lei, ceaiul 3, cafeaua 3. Romul (rosu) e 3 lei suta. Locul de somn e 15 lei/persoana. Ai apa de izvor (captat ceva mai sus de cabana), incalzire cu lemne in soba de teracota si iluminare cu lampi cu carbid.
Am urcat duminica dimineata spre Vf. Scara. Am ajuns pe platou, unde ne-a burat cu ace de gheata si ne-a bagat putin frig in oase un vant intens.
Pun si io o poza (facuta de Dog) aici, ca sa se vada mandretea de munte invaluit in ceata si zapada.
Am plecat sambata dimineata din Bucuresti. Noi am plecat cam tarziu, adika in jur de 07.20 si am cam prins nebunie pe Maniu, in Militari, la iesirea spre autostrada Pitesti. daca am fi plecat asa cum vroiam initial, la 06.30, era muult mai bine - mai liber. Am mers pe ruta: Bucuresti-Pitesti-Ramnicu Valcea-Valea Oltului-Avrig-cabana poiana Neamtului. Aici am lasat "Ficatul" (porecla masinii) si am pornit spre cabana. Drumul e lejer. Se face in aproximativ 3 ore daca nu te lungesti cu pauzele.
Next...
Ceva mai tarziu, [01.08.2008], pun si poza din stanga sus, "prinsa" tot de Dog (ms, mane!)
Am dormit la prici (paturi suprapuse, 10 randuri, 20 de locuri). Ciorba face 5 lei, ceaiul 3, cafeaua 3. Romul (rosu) e 3 lei suta. Locul de somn e 15 lei/persoana. Ai apa de izvor (captat ceva mai sus de cabana), incalzire cu lemne in soba de teracota si iluminare cu lampi cu carbid.
Am urcat duminica dimineata spre Vf. Scara. Am ajuns pe platou, unde ne-a burat cu ace de gheata si ne-a bagat putin frig in oase un vant intens.
Pun si io o poza (facuta de Dog) aici, ca sa se vada mandretea de munte invaluit in ceata si zapada.
Am plecat sambata dimineata din Bucuresti. Noi am plecat cam tarziu, adika in jur de 07.20 si am cam prins nebunie pe Maniu, in Militari, la iesirea spre autostrada Pitesti. daca am fi plecat asa cum vroiam initial, la 06.30, era muult mai bine - mai liber. Am mers pe ruta: Bucuresti-Pitesti-Ramnicu Valcea-Valea Oltului-Avrig-cabana poiana Neamtului. Aici am lasat "Ficatul" (porecla masinii) si am pornit spre cabana. Drumul e lejer. Se face in aproximativ 3 ore daca nu te lungesti cu pauzele.
Next...
Ceva mai tarziu, [01.08.2008], pun si poza din stanga sus, "prinsa" tot de Dog (ms, mane!)
miercuri, 24 octombrie 2007
This doesn't rhyme and I don't give a shit
Chiar asa?!
Ei, nu cred. Sa fie asa, sa nu fie...
Well, vinul e de vina. Din cauza lui am o stare asa, usor brizata. E ca si cum pot topai in un picior, in timp ce merg spre serviciu la 9 A.M.
Acum ascult Lhasa. Suna bine.
Aseara am mesterit la sifonier, in ideea la inceput absurda ca ii pot da de cap. Fara competente tehnice precum ma stiu, ma gandeam ca o sa il fac strecuratoare pana sa ii dau aliura verticala si functionala. In schimb, cu prelungi perioade de gandire, explicatii ale Monicai si sfaturi de la cei care le dau, ma repun pe treaba. Adica, daca ar fi dupa mine, as da gaura dupa ochi si as rectifica dupa ce realizez ca am facut greseala. A da gaura.. in special ca sa ii pun balamalele.
Acuma, vad ca foaia alba de hartie ma ingrozeste, in comparatie cu cea a calculatorului. Ca sa scap de oroarea de a nu avea nimic de spus, iau cuvintele care imi vin, le pun stiva si apoi arunc peste ele o mana de mortar. Amestec nisip cu ceva ciment, iau mistria sau ce naiba o fi aia si arunc la intersectia dintre cuvinte. Asa, ajung sa stea. Unele peste altele, de-a valma. Ce logica, ce coerenta, ce discurs....Macabru, de-a dreptu' prost scris.
In rest, astept pastrama promisa de George. Cu mare interes. Si ma gandesc sa trec prin un magazin, sa iau sorici si sa ii dau fac la talpi putintel. Ca sa fac si io ca Rozi, adica sa balosesc. Rozi e una dintre cainii Monicai. Una, din cauza ca e fata. Ce ar mai putea veni frumos? Hm, un munte. Unul mic, de wk. Finalizata prima seara cu ceva cani de vin la caldura sobei incalzita cu lemne. Un motan care toarce, niste caini afara, cativa magari jegosi si care trag din cand in cand o tigara si......restul de oameni nimeriti acolo.
Opa, e cazu' sa ma bag la cutie. Ar trebui sa incep chestionarul care sa ma ajute sa investighez consumul cultural al cetatenilor nostri.
Asta e, nu rimeaza, dar nici nu ma mai oftica asa tare ca odinioara.
Ei, nu cred. Sa fie asa, sa nu fie...
Well, vinul e de vina. Din cauza lui am o stare asa, usor brizata. E ca si cum pot topai in un picior, in timp ce merg spre serviciu la 9 A.M.
Acum ascult Lhasa. Suna bine.
Aseara am mesterit la sifonier, in ideea la inceput absurda ca ii pot da de cap. Fara competente tehnice precum ma stiu, ma gandeam ca o sa il fac strecuratoare pana sa ii dau aliura verticala si functionala. In schimb, cu prelungi perioade de gandire, explicatii ale Monicai si sfaturi de la cei care le dau, ma repun pe treaba. Adica, daca ar fi dupa mine, as da gaura dupa ochi si as rectifica dupa ce realizez ca am facut greseala. A da gaura.. in special ca sa ii pun balamalele.
Acuma, vad ca foaia alba de hartie ma ingrozeste, in comparatie cu cea a calculatorului. Ca sa scap de oroarea de a nu avea nimic de spus, iau cuvintele care imi vin, le pun stiva si apoi arunc peste ele o mana de mortar. Amestec nisip cu ceva ciment, iau mistria sau ce naiba o fi aia si arunc la intersectia dintre cuvinte. Asa, ajung sa stea. Unele peste altele, de-a valma. Ce logica, ce coerenta, ce discurs....Macabru, de-a dreptu' prost scris.
In rest, astept pastrama promisa de George. Cu mare interes. Si ma gandesc sa trec prin un magazin, sa iau sorici si sa ii dau fac la talpi putintel. Ca sa fac si io ca Rozi, adica sa balosesc. Rozi e una dintre cainii Monicai. Una, din cauza ca e fata. Ce ar mai putea veni frumos? Hm, un munte. Unul mic, de wk. Finalizata prima seara cu ceva cani de vin la caldura sobei incalzita cu lemne. Un motan care toarce, niste caini afara, cativa magari jegosi si care trag din cand in cand o tigara si......restul de oameni nimeriti acolo.
Opa, e cazu' sa ma bag la cutie. Ar trebui sa incep chestionarul care sa ma ajute sa investighez consumul cultural al cetatenilor nostri.
Asta e, nu rimeaza, dar nici nu ma mai oftica asa tare ca odinioara.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
